Femeia de la biroul de asigurări învăluită în galben
cu buze subţiri şi păr negru cu alb la rădăcini
îşi joacă uşor balansul mâinilor prin explicaţii ce-mi trec peste urechi
se lovesc moale de pereţi şi ceştile de cafea
O privesc cum mişcă buzele
Coridoare şi mosoare se mişcă ritmat pe hârtiile de pe birou
Zâmbeşte, zâmbesc şi eu a înţelegere
E bine că unii oameni nu ne pot citi gândurile

În birou atâta linişte şi femeia
îşi mărturiseşte toate neîmplinirile vieţii
pe rând şi puţin artificial, deloc deranjant
un băiat cu ziarele intră
tresar puternic... femeia în galben se ridică brusc
al dracului de handicapat..
de câte ori ţi-am zis că asta e spaţiu privat?

cu aceleaşi mişcări molatice îşi reia povestea..
unde am rămas..? a da asigurarea de viaţă
e foarte avantajoasă
mereu în favoarea clientului
dacă Doamne fereşte se întâmplă ceva
urmaşii d-voastră vor putea beneficia de ea