m-am obişnuit să plutesc.

o fac ziua, când plouă,
sau e soare
o fac noaptea, când cei care nu plutesc
ca mine,
plutesc împreună.

aşa sunt acum.
sus.
şi dacă te uiţi în sus...
vezi ceva?
acolo sunt eu,
alături de ce alegi tu să vezi
sau de ce ai vrea să crezi
că mai poate fi.

nu am picioare, mâini sau ochi
aici.
nu am nimic
din tot ce ţi-ai inchipui că am.

acum, de pildă, am un pix.
şi-o foaie.
şi gândul meu plutind.
de fapt, uite,
ia uite ce mai am:
privirea ta.

şi dacă tot o am...
ia zi!
uitându-te în sus, pe cer,
o vezi acum?
langa mine?

e şi ea sus.
pluteşti şi tu.

pluteşte...

*

pluteşte!


19 mai 2008