femeia limită din bărbatul limită
în fapt un pod între două vorbiri cenzurate
două limbaje ale exilului
dintre cel pierdut și cel regăsit
("sosind în pământul modelat de un cod cultural
singur vorbind despre o lume încă neinventată")

în mine memoria scrijelește cum un stilet pe o scoarță de mesteacăn
sunt semnele gustului și sunt semnele mirosurilor din care au mușcat
șerpii mei înainte de a-și lepăda învelișul.
limbajul memoriei scrie pe cortex o lume
ce coboară în inimă și caută febrilă
femeia limită din bărbatul limită
și încă vreo trei patru iluzii

poeții și zeii se inventează reciproc
femeile și bărbații se inventează reciproc
exilurile și limbajul memoriei se inventează reciproc
rămâne singură regăsirea prin pierdere
ca în-lumire în dez-lumire și încă ceva nedefinit