teama că se va repeta
iar şi iar şi iar
încă şi încă şi încă
o stranie întâmplare
sau poate bucuria pe care o simţi când încui uşa
o dată
de două ori
de trei ori
te lipeşti cu spatele de ea închizi ochii
strigătul urcă încet greu dureros
nu ajunge în exterior
nimic nu tulbură liniştea camerei tale

frica de oameni frica de atingerea lor
frica de ochiul străin care te urmăreşte
când vrei să zâmbeşti când taci când pleci când nu te întorci
când nu aluneci când nu mai poţi spune şi nu mai poţi scrie cuvinte

ceva alb ceva ireal ceva nou
zgomot de fond ceaţă frig emily dickinson şi câinele ei de vânătoare fum
mâna dreaptă ridicată în semn de recunoaştere
hei
sunt aici
hei
sunt aici
hei
sunt aici
o dată de două ori de trei ori
apoi liniştea
somnul

şi iar

aceeaşi
doar pentru tine
doar a ta
a nimănui altcuiva
îndepărtarea

ascultă poezia în lectura autoarei