ca să vorbesc cu tine
lăsam cuvintele să coboare adînc
ca şi cum aş fi lăsat o găleată plină
înapoi în fîntînă
jos de tot, acolo unde argintul se dizolvă încet
tu veneai peste o vreme
lăsai acolo propria ta găleată
o ridicai -
iar în apa ta
era foarte puţin din apa mea

alteori aşteptam cuvintele tale
care zburau un milion de leghe cu toate avioanele din lume
şi veneau împreună cu milioanele de cuvinte ale altora
noi, îngrămădiţi la ieşire, de partea cealaltă a marcajului de siguranţă
ne uitam fiecare după ce era al lui -
mă bucuram şi pentru cuvintele reci
erau pentru mine,
erau singurul lucru pe care îl recunoşteam.

asta e depărtarea
de la care sîntem
faţă în faţă din nou