Cred în speranţa fără limite, în ceasul morţii mele,
Cred în Dumnezeu, zeul nemuririi sacre,
Cred în marea infinită, a durerii produsă de extreme,
Cred în mine, drept o fiinţă umplută de carenţe.

Cred că omul este un păduche fără scop,
Cred în pomul cel bătrân de pe dealul morţii,
Cred în visul oneros, visat fără rost,
Cred în ziua obtenebrată a sorţii.

Cred în nimicnicia lumii ,în falsa ei iubire,
Cred în iadul, pe al cărui fund stă omul,
Cred în regretele neexistente, în prostie,
Cred în clipa, care se crede miracol.

Acum o clipă am crezut ,dar clipa s-a dus sa moară . . .