într-o oarecare zi de primăvară
către ceasurile amiezii
poetul se îmbrăcă în costumul cel bun
îşi încălţă pantofii de lac
deschise fereastra o închise la loc
strănută înciudat
apoi cu o reală teamă de viitor
adormi în aurita sa colivie
fără să mai spună nimic

poetul visa
prin somnul lui treceau
legănându-se cu timiditate
balerine fosforescente
fel de fel de lucruri şi întâmplări zburau
prin aerul colorat în nuanţe aprinse de roşu

la marginea târgului de provincie
poetul nostru arunca de zor cu pietricele
spre norii mici grăsuni şi enervanţi care defilau
fără să îi dea vreo importanţă

înspre seară
ieşea cu o stropitoare în mână să ude
straturile de roşii ceapă verde şi pătrunjel
din micuţa grădină a casei sale
fluiera atunci un cântecel vechi
dar foarte frumos
pe care îl scrisese în copilăria sa

noaptea
conform uzanţelor
poetul nostru intra în câteo poezie
şi nu mai ieşea de acolo până a doua zi la amiază
când
se îmbrăca în costumul cel bun
îşi încălţa pantofii de lac
deschidea fereastra o închidea la loc
strănuta înciudat şi apoi adormea în aurita sa colivie
fără să mai spună nimic
ştia el că atunci când va muri
locuitorii micului târg de provincie
îi vor inventa desigur
o viaţă de toată frumuseţea



ascultă poezia în lectura autoarei