Eu am cules, când se sfârşise Cina,
Şi firmitura de cuvânt rămasă
În talgerele rugii Lui, pe masă,
Ca să-mi astâmpăr negura şi vina;

Eu L-am pierdut cu pâra mincinoasă
Şi cu ocări am presărat colina;
Eu L-am scuipat când a-nceput lumina
Prin carnea frunţii în suvoi să-I iasă;

Eu i-am tăiat pe Ioan şi pe cuminţii
Copii, sub stăpânirea lui Irod;
Eu L-am străpuns cu lancea şi cu dinţii;

Eu am strigat „Barabas!” din norod;
Dar astăzi număr ostenit arginţii
Şi-mi fac la gât, cu funia, un nod.

13 IV 2008