am venit neanunţat şi ea singură
se ţine bine e un pic necăjită
că sunt amuzat umblu teleleu
şi cînd ajung am un chef cam sărit

(zice) ai fi în stare să dansezi şi pe pereţi

da aş dansa cu mine de toţi pereţii
păcat că nu bat tobe şi tunuri şi clopote
da’ şaişpe mii şapte sute nouăzeci de zile sună serios
sunt totuşi nişte ani şi ceva

ceva nu e în regulă mi-am rupt mîna
acum o leagăn ca pe un copil în faşă
sunt sigur că mă prind
o să mă trezesc închis o vreme
pentru vătămare corporală

sunt sigur că în primăvara asta
voi afla adevărul
care albeşte
cu flori de buldozer ruginit
în care dorm cîinii

minunat
toate rămîn mici şi departe
puţine şi triste ca IL Caragiale
pe bancnota de zece lei

ohoo şi
ziceam să torturez un tort
cu talentele mele de şef culinar
pe urmă să ies cu el la poartă să mă uit
în susul şi în josul raiului:

„care mai vrei om bun o felie
lacrimogenă de bucurie?”