mă tîrăsc afară din aria ta de acoperire
ca un mobil pus pe vibraţii
pe căsuţe vocale incontactabile

fără tine mă trezesc
că masa îmi ureză
somn uşor
iar patul poftă bună

e aiurea de-aş şti cît mi-e dor
de vietatea unei îmbrăţişări
cred că mi-ar face rău şi urît
toţi creierii din cap
dar nu ştiu
şi asta e deocamdată bine

ţin la odihna mea
atît de explozibilă

de-aş şti cît de zgîrcit te iubesc
şi de razna
m-ar plimba halatele albe pe la balamuc
dar nu ştiu
şi asta e încă odată bine

cîtă neghiobie şi sublim
în zilele noastre de joye de mourir

to have and to hold...
iubitoarea mea
cronică oboseală

doamne drăgăstos
şi elf-fugitiv
dacă tot ai rămas în raiul tău
de ce să te mai aducem între noi?
pe-aici sunt prea multe mere tîrîtoare
e plin de icoane însîngerate cu ruj
e bine rău

stai unde eşti că stai bine
şi dacă te-am cunoaşte cu adevărat
fii sigur că va fi şfîrşitul

şi te vom alunga definitiv