cum să-ţi spun doar cu gândul
suntem pe nişte insule îndepărtate
eu mai spre apus tu zâmbeşti la răsărit
între noi o mare de întrebări
de oameni încovoiaţi sub destin
îmi vezi imaginea de şantier
sunt deschis zidirilor noi
în mine se construieşte ceva
nu termin niciodată construcţia
apare un alt proiect
plouă merg prin noroi
apari tu cu ochii în stropi de ploaie
îmi las timpul suspendat pe schela sufletului
mă faci să uit totul
alt proiect
o iau de la capăt
eu sunt aici măsor distanţele până la buzele tale
tu crezi că nu ştiu nimic de ultima eclipsă
din inima mea agăţată de cer
te caut să te îmbrăţişez prin ploile de primăvară
cum mi-aş construi următoarele zile
treptele în spirală spre trupul tău