m-am oprit în piaţa domului
acolo unde porumbeii umblă printre oameni
ca nişte copii ai străzii
ei nu dorm în canale
ei dorm în turnul cel mare pe buza clopotului
şi când bronzul începe să răsune
coboară pe umerii noştri ne şoptesc la ureche
opriţi-vă în loc e vremea rugăciunii
sigur noi nu înţelegem ce spun ei
zâmbim prosteşte şi le dăm grăunţe
am stat pe o bancă lângă un bătrân
ţineam amândoi mâinile pe genunchi
apoi am făcut schimb
pe genunchii lui slabi se odihneau mâinile mele tinere
pe genunchii mei tineri se odihneau mâinile lui bătrâne
apoi ne-am schimbat între noi inimile
el a început să vadă mai bine siluetele oamenilor
eu am început să văd în sufletele lor
a plecat cu mâinile mele învârtind aerul
şi cu inima mea învelită în trenciul lui ponosit
am intrat în catedrală o muzică de orgă
tăia în bucăţi trupurile credincioşilor
m-am sprijinit de o coloană
când am ieşit de acolo
aveam braţe noi şi inimă nouă

dorm uneori între porumbei
acolo sus pe buza clopotului
tot legănându-mă vâj-vâj