îmi pot imagina viaţa ta
cherie

cenuşie cu drumuri anoste
şi seara
când mănânci cu copiii tăi dickens
dulceaţă de vişine într-o chicinetă
unu pe doi
din farfurii de metal
laolaltă cu ceaiul de mentă
oftând
verzui

dacă nu s-ar împărţi exact

între ore de curs
dus şi adus de la şcoală şi apoi
copiii rubens şi louis
XIV
spălat călcat întins paturi
şi un film second hand
la tv
şi vise în care toate acestea revin
întretăiate de scame pe care-ai uitat
să le ştergi
care cresc

aş putea să te-aşez într-un tablou

de marie laurencin
cu nuanţe sepia şi blue kelp
ca în piesa aceea pe care-o asculţi
ca să nu o iei razna când te sună ai tăi
să întrebe ce faci
cum o duci
dacă eşti
întâmplător mai fericită
decât ieri

fiindcă ai încă gustul de vişine verzi

de pe vremea aceea când niciunul din noi
nu păstra zimţul morţii mai mult de un pumn
azvârlit
cu sâmburi
pe geam

dar ştiu că e bine înfipt

pot citi urma trecerii lui pe obraz
peste trup
chiar în sâmburi acum feţe dulci de rubens
de dickens
de louis

şi îl urăsc pe dassin oricum

deci stau deoparte cherie
joc şah citesc
şi mă nasc
zi de zi
în alt timp

care nu e al tău

sunt bine cherie
___
Copyright Adela Setti