îmi spui acum că m-ai lăsat să plec şi să mă întorc singur
şi ai plâns şi ai aşteptat şi ai crezut că te-am uitat
şi te-a durut şi ai sperat să mă vezi la festivitatea de sfârşit de facultate.
şi eu nu am venit... acum poate că nu mai contează dar
te-am minţit. am fost acolo, ascuns sub o şapcă albastră
îmbrăcat în haine curate, de sărbătoare. am reuşit să nu mă vezi.
ochii tăi s-au plimbat prin sală fără astâmpăr, apoi au tăcut
absorbiţi de emoţia unui nou început. te-am privit
din colţul ochiului stâng mi-a picurat sânge
din colţul ochiului drept - apă de mare. am ales literele
care ţi-au şoptit numele undeva, în aerul suprasaturat de vară.
am ieşit ca o umbră nebăgat în seamă, şoptind o rugăciune scurtă pentru tine.
e ciudat. nu pot să îmi amintesc acum ziua şi ora.
nu pot să mai ştiu dacă a plouat sau a fost soare.
nu pot să îmi amintesc multe lucruri...
doar poza ta mă acuză râzând de pe ecranul monitorului de şaptesprezece inchi
care nici măcar nu e din acela subţire.

2007.12.26