alerg peste drumuri o umbră roşie
mi se varsă bătăile prin uşi întredeschise
aruncîndu-şi şuvoiul
după zvîcnetele ce le trasează în urmă soarele
dar a sosit timpul
cînd strigătul se sparge în frunţi

te arcuieşti în tine
şi-ţi fixezi urechea peste inimă
să nu pierzi un sunet din zgomotul rotunjirii ce se petrece
înăuntru
da, ascute-ţi auzul
pentru tălpile ce bufnesc sugrumate dedesubt
pentru loviturile de pumni dincolo de uşile concave
nu pierde
nici o bătaie
de inimă