trecea acest elefant supradimensionat cu picioarele lui butucănoase peste plapuma de pământ sub care ne împărţeam unul altuia trupurile
eram în vremea regăsirii, unde tu te pliai pe mine iar eu îţi arătam ce fel de planetă stranie şi neumblată îţi eram eu
că viaţa vieţii nu simţise asemenea împlinire şi nici nu se inventase un termen de comparaţie cu tine vreodată aici
că băga-mi-aş picioarele îmi vine să intru cu totul între oasele tale, să mă lipesc de carnea şi de sufletul tău
şi cine pe cine leagănă şi care pe care se anină şi unde e începutul şi sfârşitul şi fulgerele şi planetele şi muşchii mei şi muşchii mei
ca două marmote întinerite definitiv ne-am scos capetele afară şi am ţipat la boul acela de timp care trecea bivoleşte deasupra
să-şi ia catrafusele şi picioarele plonturoase de pe acoperirea nostră, la mama mă-sii cu el
alo, aici se iubeşte şi ce ne mai interesează pe noi trecerile şi timpurile sau cum dorm alţii, pentru dumnezeu...