sunt aici, chiar dacă par departe, uneori ascult o muzică sau o fredonez
am aceeaşi voce pe care o ştii, deşi pot vorbi pe încă altele zece
tu spui că versurile mele seamănă cu plânsetul unui violoncel
câteodată duios, alteori în başi sau tonuri înalte, sacadate, vibrând
sunt tot aici într-un capăt de vreme, de unde îţi văd uneori chipul ostenit
chipul muncit, pe care l-aş acoperi
cu o singură pereche de buze în sărut tămăduitor
ştii unde mă găseşti, sunt la locul meu
ţin bine de o inimă care uneori stă să bubuie între braţe
o reţin să nu-mi spargă pieptul când ne vom regăsi
atunci vom pune violoncelul şi acordeonul pe scaune
unul lângă altul, doi spectatori sau două, ale noastre prelungiri
şi ne vom dansa în ritmurile por una cabeza
cu armonii temperamentale şi tandre
tangoul împlinirii
















te invit la dans, iubitule:
http://www.youtube.com/watch?v=ZA-_XHvZObo