nu te mai uita la mine, femeie
sunt doar un bărbat liber
un brunet mereu în căutare de găsire
unul care se bărbiereşte
o singură dată la trei zile
dimineaţa

un bărbat
cu multe riduri / păr grizonant
şi-o cicatrice pe obrazul stâng
ca o poartă de lemn închisă
către lumea cu zăpezi înalte până la coaste
şi gânduri alb-negru

un bărbat prăfuit
pe care-l găseşti în asfinţit
într-o tăcere de jar / nespunându-ţi nimic
un vânător fericit că mai poate muri străpuns de glonţ
un bărbat liber / un barbar / unul care fumează liniştit într-o noapte
fără să explice întreaga conspiraţie a fumului

nu te mai uita la mine, femeie
sunt gros îmbrăcat şi-mi place să respir aerul rece
pleacă
cizmele mele din piele de şarpe sunt prea lungi / sunt prea tocite
ca să te pot urma

vreau să mă întind
să-mi devorez vânatul fără să te simt în preajmă
vreau să fac focul
e noapte şi vreau să beau vinul roşu

femeie,
de ce îmi ceri să-ţi scriu
de ce îmi spui să te iubesc
de ce vrei să trăiesc cu tine
când pot foarte bine să gândesc
şi să merg întotdeauna
mai departe