de fapt, luiza, obişnuiai să fii mai înaltă
îmi amintesc şi acum discuţiile filozofice de la marginea drumului
pe strada cu tiruri
când te priveam oarecum admirativ în sus
"oricum pământul e plat, ca o farfurie de doi lei
eu merg pe el şi e cât se poate de drept
poate mai diferă asfaltul ici-colo
dar, în general, pământul e plat"

luiza, erai doar o femeie la începutul carierei
îţi defilai şuviţele blonde în aerul prăfuit pe la ora şase seara
când afară se lăsa răcoare şi vântul îţi răscolea fusta
bărbaţii îţi admirau picioarele drepte, de statuie
iar femeile şuşoteau în spatele tău suficient de tare
încât să le auzi

acum simţi cum se varsă în vene sângele ăsta vital
ca o scursură jegoasă?
de parcă nu ar fi de ajuns că eşti femeie ..