Parcă un cer lamelar îmi striveşte energia...

Calibrat între a dori şi a arde aştept o mântuire pe orizontală
Mă las în gurile fiarelor de gânduri-hiene gânduri-tigri gânduri-boa
să mă sfâşie să mă devoreze să mă înghită pe de-a-ntregul
să sângerez până la oase şi până la măduvă
să mă sfârşesc lent ca o apa evaporată de atâta uscăciune

Curgerile mele anapoda au o altfel de nebunie
parcă aş fi sau parcă n-aş fi atât de uman
m-apasă blestemul pe care-l port
- acela de a fi anacronic de blând -
într-o cronologie a relelor lumeşti

Bruşte-mi sunt tulburările…
Şi atunci ia o riglă ascuţită şi-mi trasez cerul
De la mine până la voi o memorie
De la voi până la mine un moment de respiro
Trecutul are gânduri de viitor
Eu am resturi de oameni în suflet
Şi apelez la ei când vreau să-mi sparg timpul
Devenind geometrie elementară în spaţiu