deasupra cimitirelor lumii
astăzi se deschide lumina
stau la masă cu toţi cei plecaţi
pâinea mi-o împart cu ei şi cuvântul de asemenea

oriunde plec ei vin după mine
în şiruri lungi care urcă până înspre lună departe
eu sunt încă tânără încă vie
numai bună să îi port prin viaţă la pas

privesc munţii cei înalţi de acasă
nimic nu mai există pentru mine acolo
nimic
totul e aici bine închis în pumnul meu stâng
îl deschid
şi din el se revarsă deodată peste lume
o
uluitoare
lumină


photo by Paiu Constantin


asculta poezia in lectura autoarei