nu vreau să plec nici la paris nici în spania nici în port au prince
când trec pe străzi oamenii îmi zâmbesc frumos
am un fes colorat şi un palton vechi şi necăjit
mă aşez pe o bordură
tu mă întrebi
ce mai faci dana banu
eu tac şi fumez iarăşi prea mult

am o uşă de fier
un apartament cu multe cărţi şi mochetă portocalie
o voce frumoasă
(flori moarte prin toată casa)
şi m-aş da cu maşina pe autostradă toată noaptea
până hăt spre capătul tău

aerul e cald
oameni câţi vreau în buzunarul de la piept
şi nu plec
să ştii
nici în franţa nici în haiti nici în italia sau turcia pe înserat
şi nu mă întorc în tine
să ştii
nu se poate reinventa memoria

doar o femeie îngrijindu-şi spleen-ul
ca pe un cactus care va înflori cu siguranţă
într-o altă zi
din ce în ce mai îndepărtată

.........................................




photo by Iann

asculta poezia in lectura autoarei