am întâlnit-o pe dana banu
destul de întâmplător te văd cam tristă
ce e cu tine ţi-ai scos vila poeziei la vânzare
sunt supărată pe ardeal asta e
am auzit dar pentru care fapte
dar ce tu nu ai fi dacă ai vedea
că în locul casei copilăriei
e acum o banca din granit şi sticlă
m-am întristat şi eu şi nu i-am spus
că sub casa parinţilor mei e o stâncă
şi-n camera copilăriei mele
îşi au cuibul nişte vulturi obraznici
dar tu dana banu dacă nu mai ai casa aceea
înseamna că eşti aşa un fel de foişor
fără uşi fără ferestre ce să deschizi unde să baţi
vin prietenii din toate parţile
când vrei şi când nu vrei
doar o cheie trebuie să aibă
pentru inima ta cu o mie de încuietori
am dreptate
nu prea
am vrut sä-i mai spun ca sunt puţin bolnav
dar mi-am amintit că nu-i plac barbaţii plângăcioşi
şi i-am spus umflându-mi pieptul cu parfumul ei

pa
dana banu