păsările s-au pierdut
alexei
din ecoul sprijinit de gardul
îmbrăţişat de carii
citesc despre hîrtiile tale

pîna la graniţa veche
întreb
trece un drum printre
dealurile uitate de risipitorii
lumii
te ascult în străzi
în scrierile de pe umerii
ciupiţi de vărsat ai cerşetorului
în forma de casă paleţii de timp
s-au dezbrăcat de păduri

chirurgicale tăieturi
strepezesc paşii
există genunchi ce respiră noaptea
mirosul de iarbă presată îmi face
bine din boarea ce ai trimis-o
cu cerşetorii de visuri

pe furiş notez poveşti
le vei găsi pe noptieră
în jos
pămîntul sub tălpi

pielea întunecă vremea
aşteptărilor
cerne încet iubirea
aceea cu gust de sâmburi şi coajă
de gutui
da
mai este un scaun în curte
rezistă
fără spetează