am obosit să mai zâmbesc
în seara asta şi în toate serile

încerc să ascult marea prin urechea unui melc
dar este ocupată în cochilia lui cafenie
împleteşte coliere de căluţi fosilizaţi

şi te aud tot pe tine
mereu pe tine
un sanctuar şi cărţi din biblioteci
sunt alese pentru noi

am obosit să mai calc printre voi
în drumul fără ceaţă şi totusi lung,
alergat de copiii noştri sau ai nimănui
lângă casele cu flori la poartă

zău că am obosit
să caut piatra
să te caut pe tine
şi corola ta de scoici