motto:"şi mi-ar place o pădure plină de fete plutind încolo şi-ncoace pe frânghii"(Sânziana Pop-Serenadă la trompetă)



dana priveşte spre soarele ei printr-o frunză de viţă-de-vie
stă aşezată pe un morman uriaş de pantofi vechi şi fumează
fiecare pereche de pantofi e un drum pe care nu l-a dus până la capăt
deşi cu siguranţă şi-ar fi dorit o colecţie impresionantă de anotimpuri desăvârşite

coboară doar noaptea din casa ei
în care locuieşte ca într-o placentă îndelung răbdătoare
atunci numără luminile oraşului
şi tace

priveşte lumea pe fereastră
şi lumea latră a pustiu înspre ea

face tumbe la marginea arenei
dintr-un joben vechi scoate un chipiu
din chipiu o eşarfă
din eşarfă un cerc
apoi
hop şi finalul ameţitor
cade în cerc
oamenii aplaudă monoton sau frenetic

desenează liniuţe
pe care unii şi le aşează între anul naşterii şi anul morţii
e prietenul nebunilor de prin gările vechi de provincie
şi al marfarelor plictisite de orient-expresuri târzii
tot caută ceva ce ştie că nu va găsi niciodată
când oboseşte scrie despre ea
ca şi cum ar fi un punct-licurici mult prea obraznic
dintr-un poem caligrafiat cam târziu pe o notă de plată

.......................................................


e destul de frig aici la marginea memoriei
acoperişurile caselor sunt roşii
munţii sunt arămii şi departe
bărcile pleacă spre nord
dana e doar încă şi încă o întâmplare ciudată

asculta poezia in lectura autoarei