sunt oameni care stau la pândă mereu
între pereţii unor întâmplări fericite şi rare
oameni care îşi leapădă în fiecare seară pielea îndelung tăbăcită
de îndepărtare de irosire de teamă
născuţi pe asfalt
între 2 staţii de tramvai sau între 2 scări de bloc învecinate
oameni transparenţi liniari încheiaţi la toţi nasturii
oameni cu flori la ferestre
cu grădini suspendate în ghivece uriaşe de plastic
cu acoperişuri de tablă şi mimici discrete

sunt întâmplări fericite şi rare
consumate elegant cu tacâmuri de argint cu şervet de olandă fină la gât
ele nu vin şi nu pleacă
doar te însemnează cu liniştea unui zmeu de hârtie
pe care îl porţi în alergare continuă printre vârste

sunt anotimpuri pe care le pierzi din nebăgare de seamă
nici nu ai şti ce să faci cu ele în ce parte a lumii să le ascunzi
mai bine aşează-te cuminte la pian şi cântă iar o sonată
numai bună de îmblânzit drumul
dimineţilor cu jaluzelele trase
după-amiezelor cu viţă-de-vie şi cristal de bohemia
serilor cu tutun de pipă şi zgomot de fond
nopţilor de borangic sfâşiat

......................................................

imaginează-ţi o lume
prin care să treci iar de mână cu el în tăcere
va fi îndeajuns ca să te naşti încă o dată
vei fi însă mereu şi mereu
aceeaşi
dintotdeauna
doar o femeie

asculta poezia in lectura autoarei