Ce e normal?
Trebuie să recunosc că
habar n-am.
Eram în liceu
când l-am întrebat pe profesorul
de fizică.
- Domnule profesor, ce e normal?
Mi-a răspuns cu o acceleraţie crescândă:
- Tot ce se poate explica
prin legile fizicii. Ele se aplică peste tot.
- Dar de ce ele înseamnă normal?
La întrebarea aceasta,
intervenind forţa de frecare,
mi-a răspuns cu o acceleraţie descrescândă.
- Pentru că aşa e!
Apoi, supărat, a luat catalogul şi-a plecat.
Într-o oră l-am întrebat pe profesorul
de biologie.
Mi-a răspuns ca un castravete, ascunzându-se-ntre frunzele verzi.
- Tot ce e fiziologic,
Adică moartea, viaţa, copilăria, maturitatea, bătrâneţea.
Toate se nasc cu scopul de a face urmaşi,
Pentru a-şi continua specia.
- Dar rocile, aerul, apa? am întrebat eu.
Ele nu prea respectă aceste reguli.
Gândurile profesorului
au reacţionat la stimulul din mediu cu o intensitate-prag:
- Eu ţi-am explicat din punct de vedere biologic!
Apoi, al doilea răspuns la stimul a fost să-şi ia catalogul şi să plece.
Altă dată i-am pus întrebarea profesorului
de filozofie.
Mi-a răspuns filozofând:
- Trebuie să-i citeşti pe filozofi pentru asta.
Dar un lucru e sigur:
Normal e ce consideri tu
că e normal. Adevărurile sunt relative.
- Dar eu nu ştiu ce cred că e normal!
E chiar atât de anormal să caut acest răspuns?
- Normal, mi-a răspuns ironic.
Apoi a plecat.
M-am dus şi la profesorul
de religie
deşi răspunsul lui era previzibil.
- Normal e tot ce a lăsat Dumnezeu, mi-a spus el.
Orice modificare fără acordul Lui
Creează anormalul
Care vine de la diavol.
- Dar de ce?
- Întrebarea asta să i-o pui Lui!