opreşte liniile,
neregulate impulsuri electrice

heteronomă, inima mea
e un capăt

trenuri, vin trenuri

degetul de ghips al lui iisus
e o şină de care se prind împăcat
soarele, copilăria, umbrele în procesiuni magnetice,
cercurile împietrite în teamă

pe furiş, cuiele vopsite ale iluziei
pătrund uşa din spate a luminii
din răni mustind,
ca dintr-o sferă cu numere loto,
vieţi în pastişate variante

staţia următoare s-a desfiinţat, tată

spre un ultim posibil vis
curios lumea coboară
înecându-se în paşi

fără dimineţi
marea aceasta e un adevăr
subiectiv