plec la balamuc
nu ştiu încă dacă în vizită sau să rămân
plec să se minuneze nebunii de piciorul meu prea mic
şi de mintea mea mult mai curbată ca a lor
să fac terapie prin tăcere
a dracu’ terapie să ţopăie în voie gândurile prin mine toată ziua
plec să întreb nebunii cum nu se plictisesc niciodată să aştepte
şi de ce strâng copiii pietre

să desenez copaci cu sau fără rădăcini
cu sau fără frunze
din care vreun doctor simandicos şi posibil / probabil gay
să tragă concluzii relevante cum aş vrea să-l cert pe tata
că am pus duminici la rând flori pe mormânt
în loc să punem vorbe bune între noi
sau cum vreau să mă fac ghicitoare când voi fi mare

e risc de tuns venele discuţia noastră şi ironic
sinuciderea e singurul cuvânt interzis
într-un spital de nebuni