într-o zi o să dispar.
o să dispari şi tu
toate celularele
şi toţi pământenii
ăştia zgribuliţi de cotidian.

o să rămână doar un turn în mijloc
ca la hiroshima
totul în jur cenuşă, praf şi cranii de copii
un turn alb plin de ferestre,
ca un bloc de locuinţe stalinist
plin de îngeri schilozi
fără balcoane, frigidere,
aragaze şi apă caldă.

umbrele noastre vor rătăci
printre alte umbre.

pun pariu că n-o să mă găseşti.
mă ascund acolo unde nici D-zeu
nu mă poate vedea.

acolo unde doar Albert poate
pătrunde. cheia e la el
o ţine atârnată la gât
ca în 1987, când cumpăra franzele de la
concordia.

era o coadă enormă
1986 de porumbei albi-albi
unii dintre ei morţi, alţii urmau să moară.