Intr-o Lume condusa de nebuni,
noi n-am invatat nicicand a fi mai buni,
tara-i,azi,inundata-n suferinti
si moartea-i prea aproape de parinti...

Nu ne mai chinuiti
c-un vechi pachet de biscuiti,
pachet de galben mucegai,
sarmani oameni fara trai!...

Nu,nu ne mai amagiti
pe noi,muritori batjocoriti,
nu mai faceti tara asta,goala,
un teatru fara scena ori fara sala!...

Nu,nu ne mai rasfatati cu durere,
nu,nu ne mai premiati pentru tacere,
nu,nu ne mai alungati ultima speranta
ori ultimul vis c-o farama de romanta!...

Prin namol si prin ruine,
nu,nu ne mai luati si-aceasta paine,
avem si noi copii,acasa,
ce tot intreaba de parinti si cer la masa!...

Si cand dam foc felinarelor
mai vedem si-n ochii Lumii un plans de trecator,
mai vedem si maini ce cer macar un leu
si-auzim si glasuri schingiuite tot mereu!...

Strazile nici nu ne mai vor,
si totusi,oameni vin,si-altii mor;
cand din ochi ne curg trandafiri si coroane,
ne cuprinde,parca,dorul de icoane...

Si mereu intre "da" si "nu",
as spune:adio,eu,adio,tu!...
cu bine ori bun-ramas
tu,viata de un ceas!...

Hraniti cu seva amintirii,
mangaiati de ochiul amagirii,
mestecam plangand o paine,
of,dar,adio azi,adio maine!...

Si-asa-i viata in neviata,
cand destinul si-a luat pe veci vacanta,
nu mai spui nici "da",nici "nu",
adio,eu,adio,tu!...

10.07.2005,Cluj-Napoca