Ahile

Ca un scafandru ieşit din mare
pe plaja înserării,
Valetul îmi desface de la brâu
centura
cu punga de bani şi stiletul:
- limbajul odihnitor de simplu
al întâlnirilor din meandrele zilei.
Apoi bucată cu bucată
îmi demontează
hotărâtoarea armură .
Îi fac semn să se îndepărteze,
singur să-mi dezbrac
veşmintele colorate
ale orgoliului.
Atât de fragil
rămân în faţa ta
Încât credinţa că nu sunt
mă poate ucide.


2 Moment


Sunt fericit,
nu mă dezmint.
Sângele meu,
roşiile molecule ale libertăţii.
Lungile tale tentacule
cântă,
se unduiesc aripi.
Frumoasa mea caracatiţă
înghesuită între pereţii
zgârcitelor convenţii omeneşti,
Ne-am iubit,
Dacă vrei să ne mai iubim,
opreşte-te.



3 Fântâna


Şi a doua şi a treia oară
cobor găleata
în fântâna secată .
Deasupra hohotul nesfârşit al norilor.
- M-aţi păcălit, nebunaticilor !
le strig peste măsură de încântat.
Apoi, cu o undă de tristeţe îmi repet :
Nu uita când se vor întoarce
să îi pui fântânii capac .