soarele acoperea casa din lemn vânăt
a cardamom şi a ghimbir mirosea după-amiaza
împletit în 3 în 4 în 54 drumul despica scurt
somnul femeilor-iederă

urcau domol spre vârf de iarbă şuie
prea tandre buburuze cu gând de măritiş
un ieri cuminte se decupa din tufe
şi un arici stingher zâmbea cârpindu-şi haina

oftam prelung a dor de o-ntâmplare cu iz medieval şi zaiafet
îmi desfăceam nostalgic felii de portocale şi le-nghiţeam năucă-n prag de asfinţit
mă şi închipuiam o tristă colombină fugind spre ţări de plastic prea aprig colorate
dar lumea era mică şi pasul meu cam lung

nici nu mai ştiu când fistichia umbră m-a dăruit din plin
odihnă saţiu şi veştedă blazare
lentoare levantină cu iz de anason

cuminte aşezată în ramă aurie
cutreier fără teamă prin ţară nimănui
şi înserarea crudă nu vrea să mă cuprindă
nu plec la drumuri lungi decât spre dimineaţă

asculta poezia in lectura autoarei