Copilul trecea adormit dintr-o cameră în alta
Fiecare pas îi pierdea din greutate
Copilul păşea lent pe linie şi amintirile
se lipeau de pereţii transpiraţi
asemeni unor ventuze însetate


Ceva îl oprise din mers
îi întinse o mână spre mine
striveam cu picioarele strugurii copţi
pe aceeaşi line frântă


Când ne-ntâlnim
lumini se aprind în orbite
fruntea pe jumătate din coaja de nucă
şi urma de daltă în palma inertă
trasează aceeaşi poveste
aceeaşi uimire


Exist pentru Tine



Copilul nu plânge