Ce trist si anost este "poate".
El nu va fi nicicand, nu va putea.
Poate ca noi l-am inventat ca sa murim,
sa mai vedem ce-nseamna a nu fi.
Poate, este mort pentru mine,
nu-mi place si-l urasc de moarte.
Sa moara...poate!

A putea este un basm, o tara de eroi,
ce nu a invatat minciuna "poate".
Putea nu poate, ci este singur.
Sa poata "poate"?...ce minciuna grobiana...
Dar "poate", poate?
Simtim mereu ca da, si este trist
cand ninge-ntruna cu un poate
cand timpul inca exista.