Aseară,
în trap grăbit,
murgul a suflat un voal de nea
peste sufletele mucegăite
ale rădăcinilor.

Au adormit.

Vor visa pământul crud
şi umed
şi vor respira muguri de gheaţă.

Acum nu-i vor mai cere
să le lase
taxă
câte un deget

şi nici nu-l vor mai murdări
sleite şi putrede
la fiecare popas
de imaginaţie.

şi ele acum,
albe şi triste
sau poate
resemnate

se vor topi unghii
peste intreaga pădure

se vor ţine de mâini
coame de cai roşii
visând la ziua
când călătorul
le va face din nou semn
de carte.