la o aruncătură de ochi stă
ne despart doar câteva ţărmuri
de oceane
îmi bate la uşă înveşmântat
c-o bucată mică de soare
braţele-i semănau cu nişte
măslini rodiţi
intrând în casă
i-au căzut câteva fire aurii
cred că avea stiharul descusut
la mâneca dreaptă
a stat o clipă
abia am reuşit să-i întind mâna
nici acum nu-i cunosc numele
nici culoarea pământului din tălpi
un singur lucru ştiu doar
că era un copac ce scria poezii...