era o cameră în iarba înaltă din spatele curţii
de una singură
se desprindea trufaş cu tencuiala umbroasă şi rece
fugeam acolo pe podele erau paie găsisem un felinar mirosea puternic a ziare vechi
urme de oameni
se întorceau cu spatele pe înserat
era tare linişte mă mişcam încet acolo te-am vrut prima oară
un nimeni de
nicăieri
doar pentru mine

aş fi vrut să fac ciorbă aveam vase mici cu smalţul sărit
trebuia doar să amestec nisipul cu apă şi iarbă şi să potrivesc farfuria pe un scaun cu 3 picioare să aştern lumina la geam
şi să aştept

am tot stat pe prag am terminat cartea cărţile se înălţau era foarte frig
m-am ridicat şi-am plecat
mă făcusem mare
într-o noapte camera s-a rupt în două şi s-a aşezat într-o rână să doarmă
nimeni n-a înţeles nimic
în tocul uşii înfipsesem un caiet pentru
nimeni

eşti toantă alice
ţi-a citit poeziile



big girls don't cry