a
p
r
o
a
p
e


îmi scot ochii e un vânt de primăvară
care îmi pătrunde plăcut până în creier
acolo unde tu stai goală pe canapea şi
priveşti televizorul şi-mi citeşti gândurile
la televizor

în timp ce în muntenegru un tren cu 300
de pasageri a deraiat şi cade într-o prăpastie
adâncă de aproximativ 100 de m.
sau poate mult
mult mai mult decât 100 de m.
şi acolo jos este un pârâu şi este întuneric
şi eu gârbovit adun cu lanterna vreascuri
să fac un rug lângă apă

te ating e un întuneric ce ne apropie
ah te ating e un foc ce ne apropie
e un tren ce se apropie şi asta tot ne apropie
auzi eu zic că ne apropie

îmi scot ochii cum mi-aş fi scos hainele
cum ţi-aş fi scos hainele umede şi grele de pe tine

şi îi arunc în sus dar tu mi-i ceri înapoi
şi ei vin peste noi aproape cum mi-ai cerut
de la acea înălţime aproximativă
de la acea înălţime
vine primăvara sânii tăi vin spre mine
ochii mei vin tăvălindu-se şi-mi arată frumuseţea ta
aproape sferică
aproape aproape transparentă