adormi la ora 7,06.
te trezeşti prea târziu
şi femeia de lângă tine nu e cea care te-a adormit.
îţi treci mâna prin părul ei
şi cad bileţele de cuvinte dada.
o priveşti, cu pielea ei străvezie
în care plutesc anarhic fâşii rupte din diferite cărţi,
o dezveleşti,
o atingi,
nu crezi
că poate fi o mumie tipografiată de vie.

o citeşti o zi întreagă
de la finalul gleznelor
până îţi curg ochii pe sânii ei origami
apoi o închizi pios
lăsând un semn de carte între plămânii ei.
îţi pui noptiera în pat, o înveleşti,
hârtia suspină, încetineşte şi tu adormi între scoarţele ei

e ora 7,06.
te trezeşti prea târziu, femeia care te-a adormit
e doar o bucată vie de carne.