te-am cules de pe crengile copacilor
şi de pe gardurile oamenilor firimitură cu firimitură
şi bucăţică cu bucăţică te-am adus în casa mea te-am încleiat
cu plastilină te-am întins pe pat ca să te odihneşti
şi să-ţi revii sub fonul anotimpurilor lui Vivaldi ţi-am citit
FRUMOASA CĂLĂTORIE A URŞILOR PANDA POVESTITĂ
DE UN SAXON CARE TRAIA LA FRANKFURT de m. v.
ţi-am dat să muşti din mărul vieţii şi cînd ai devenit reală cînd
ai întrat în viaţa mea cu adevărat m-ai făcut să-mi pierd cumpătul
şi să-mi ies din minţi într-o bună zi m-ai adus la ceea că am
explodat bucăţelele şi firimiturile corpului meu împrăştiindu-se
pe crengile copacilor şi pe gardurile oamenilor