În şuier şi vârteje stau pe loc,
Am fluturi verzi în barba cea de vată
Livadă port în palmă. Drept breloc
Femeie duc, de nasturi atârnată.

În ochi adânci incendii calme joc,
Desculţ, aţâţ pământul să se zbată,
Şopârle scumpe dorm, ca-ntr-un ghioc
Alături de opinca-mi despicată.

Opritu-m-am din drum, aci, la mal,
Cu ce-am agonisit: căruţă, cal;
De piatră-s turmele răsfrânte-n spate

Şi scormon bucuros după caval
În sarică, nevindecat Tantal:
Un cânt să-ncerc din câte-s, încă, toate.