mergi într-o seară prin cişmigiu
după o ninsoare sovietică
să-l vezi gol

lumea e acasă
preocupată de sensuri şi zei
n-are timp de-o bere rece pe o masă de plastic
îngheţată cu ţurţuri pe margini
la o terasă închisă

doar cioran şi bacovia preocupaţi
joacă la o masă de şah fără regine

iarna asta mi-a acoperit mizeriile de septembrie
băncile pentru trecători
şi drumul spre ieşire

îmi doresc o sticlă de vin să mă scoată din
aşteptarea asta
chiar visez unul
franţuzesc
de dinaintea războiului
cu gust de pace şi jazz

dorinţele însă
sentimentele
au îngheţat toate strigând
sunt nişte statui
cu gurile mari disperate
încercând să se spargă
să fie auzite