Ne iubim pe macara.
Buza este baclava,
baclavaua sarutare . . .

Orizont gri, geometric,
miros de cauciuc sintetic,
iar tu . . .
conturată în rugină,
a uleiului regină.

Un ulei încins de-amor.
Echilibru-ntr-un picior
pe grindă de macara
și pe fond de mahala.

Eu sunt Don,
tu Sancho Panza.
Glasul tău . . .
glas cu iz de tanti Tanța
ce-mi recită prea senil
Luceafăr eminescian
într-un stil inconfundabil,
într-un stil salamian.

Delectare-n lălăială
ce pe inimă te unge,
iar pe mine mă străpunge.

Simt cum scade simbioza . . .
și în gânduri fumurii
te arunc din macara
pe pavelele culturii.

Sunt iar singur și cu ochii în amurg.
Adiere de plop supt . . .
Sufletu-mi urlă puternic:
Vreau să fiu și eu incult!