Unu, doi, trei, Geea,
“Cine ştie dacă dacă dospirea şi produsele ei sunt istovite?”,
întrebam mâncându-mi cu poftă fiul,
în timp ce-l împarţeam cu el însuşi
la el însuşi, în clipa amestecată de trufie şi de sminteală a petuniilor legănate la răscruce de sfincşi,
Oh, voi, ploile mele, dragele mele,
nici un cuvânt nu va schimba un maharadjah într-un nufăr,
nici o corabie nu va apropia malurile verzi de nisip
de semicercul cu şapte culori,
Unu, doi, trei, un, doi, trei,
alb-gri-gri-alabastru,
urmare a discuţiei purtate,
primesc să mă uit din nou în oglindă,
în timp ce tu, magmă râncedă din Palais Royal,
indiferentă şi indiferent de anotimp
dai bice valurilor,
la cheremul primului impuls, urmărind pe aleea Foy,
o curtezană,
cu ochii vii,
cu nas în vânt,
pentru ca apoi,să adulmeci o alta,
legându-te de toate şi de niciuna
cum voi, fiicele mele, desfrânatele mele,rătăcitoare,
rătăcindu-mă.

Morala: ori mă leg de catarg,ori cobor mintea în inimă, ori culeg... mere, pere, trandafiri.

(Oare ce voi alege?)

Un, doi, trei, un, doi, trei,
Un pas înainte,
doi înapoi,
vin, plec, viu(?)

priveşte