Pe jumatate m-am nascut,
pe jumatate mor,
doar sufletu-mi gravitand
in aer, ca-ntr-un balansor,
isi plange-odihna de pe nor
cazand, mereu cazand.

Iar jumatatea nenascuta inca
reinvie,
carne de putrezit, dintr-o stafie,
infipta-o aripa in sira-mi
si ochi in talpa ce respira
frumosu-ti chip nepamantean,
leoaica-n trup ofidian.

Si inca zbori si ma cutremur,
gasindu-ma murind plangand
caci tu doar zari albastre,
eu carne putrezita prea curand.
Iar albe, sufletele noastre,
intre-orizonturi alergand,
al tau mereu spre nori, al meu inspre pamant.