Când sunt obosit de neviaţã,
Când nu îmi mai pasã de mâine, de mine,
Când totu-i pretext la starea larvarã
Când violenţe-animale vibreazã
Din indepãrtate rudenii pitecantrope
Dar fãrã sã-mi punã imunitatea în pericol,
Când cel mai satanic ritm de rapist
Ori dulce lugubru lamento albastru de New Orleans
Nu obţin de la mine decât necuviinţe mârâite-n surdinã,
Când am atins, deci, starea socialmente idealã
De energia total convertitã în masã
Mã-ntorc la Einstein
Ca Tom Jones acasã
Si-mi repet în extaz ca Domnul fie lãudat,
In veci,
E=mc la pătrat...