motto:
„And death shall have no dominion”
Dylan Thomas

ªi moartea nu va mai împãrãþi.
ªi moartea nu va mai fi în caldele peºteri,
unde lumina se furiºeazã în rãsuflarea bârlogului,
unde vegheazã ochii strãpungãtori ce s’au întors
sã se prefacã’n urmaºi ºi iar sã se poatã
împãrtãºi din cutremurul gliei.


ªi moartea nu va mai împãrãþi.
Alaiurile de leºuri goale
ce ºi numele ºi l’au uitat
zece veacuri mai înainte de zãmislirea întunericului,
nu vor mai fi stãpâne peste limba mlãdioasã
ce nu se teme de strigãtul din mormânturi.


ªi moartea nu va mai împãrãþi.
Vesnicã’n învãlmãºealã,
înverºunatã ca ura talazurilor fatã de stânci,
vicleanã ca vazduhul otravit de sãruturi,
moartã asemenea cuielor din ruginitele braþe,
moartea’ºi va primi bacºiºul pentru aratura pãmântului.


Chiar dacã iubiþii’au pierit, iubirea va vieþui,
cãci iubirea e mai tare decât cei ce iubesc;
ea se apropie seninã, cu mâinile înlãnþuite,
ea vede ziua ºi noaptea, frunzele galbene ºi albastre,
în vreme ce’ndrãgostiþii zac sub pãmânt,
în resemnarea sângelui lor îngheþat


Chiar dacã iubiþii’au pierit, iubirea va vieþui
în comorile verzi ale zorilor submarine,
care suie odatã cu fluxul, apoi se revarsã pe þãrmuri,
rãstoarnã o grãmadã de coapse firbinþi
ºi fac sã se’nmulþeascã noaptea seminþele
pânã’n zarea jilavã’a nisipului dãtãtor de viaþã.


Chiar daca iubiþii’au pierit, iubirea va vieþui,
în vãlmãºagul seminþelor roºii,
în flacãra unsuroasã de dupã’un perete de sticlã,
în carnea maternã’nþepatã de germeni,
iubirea va vieþui ºi va fi iarãºi ºi iarãºi,
mãrturisind despre astre încruciºate pe piscuri pleºuve.