Piaţa de carne.Dimineaţa cînd soarele
nu are miez.Domnul tranşează îngeri,
le desface aripile mai întîi
să nu le vină în minte să fugă,
apoi aruncă viscerele mirositoare
de mir şi de floare de salcîm
cîinilor.Carcasa se vinde separat.Capetele
se dau de pomană cerşetorilor de la
marginea raiului de fiecare zi.
Inimile se trec peste flacără şi se
mănîncă
aproape crude.Cu oasele e o problemă:
nu întotdeauna sufletul se desprinde de pe ele
de aceea se fierb îndelung în oţet.Sau în
vin.Domnul e mulţumit.Mîinile sale desfac
încheieturile cu o singură mişcare.Chiar şi banii
pe care-i adună miros a mir şi a floare de
lotus.Şi a iarbă de rai putrezită...

Piaţa de carne.Dimineaţa cînd soarele
nu are miez.Domnul trage după el cerul
ca o ciosvîrtă din care mai picură, încet,
stropi de eternitate ca nişte urechi de melci.